Page 12 - Alalverna
P. 12
Vladimir RAICOVICI • DOAMNAURA
caz, nu pot fi neglijate. Acele trăiri, țesute cu multă
imaginație, sunt parte din cotidian, din arhitectura
firescului, născute din metafizicul pe cât de haotic,
vulenerabil, pe atât de interdependent – fiecare
mișcare e condiționată de o trăire, care nu este
decât rezumatul unor experiențe transmise mai
rafinat.
E îndeajuns ca poetul să atingă doar clipa
trăită, chiar dezinteresat, instantaneu, precum
„strălucirea ochilor calzi” sau „suspinele ca
tatuajele urechii” pentru ca cititorul să fie atras
în labirintul cuvintelor care te îndeamnă la
meditație; e calea spre o altă, diferită, cunoaștere
a sinelui.
Poezia lui Vladimir Raicovici ne aduce în fața
unui proces de autocunoaștere, proces în care
avem parte de reflecții asupra propriei lumi, prin
lumea poetului, cu toate neajunsurile, capriciile și
visurile deșarte, împliniri prin suferință, mimarea
trecerii prin viețile noastre și ale altora, care nu
este decât o încercare de a descoperi frumosul
rostiri poetice. Această experiență merită lectura
cărții.
Nicu Ciobanu
10

